Principiul 17

80 de milioane de oameni din Europa trăiesc cu un handicap și mulți sunt victime ale discriminării. Pentru acești oameni, UE ar trebui să fie o sursă de extindere libertate și oportunități. Persoanele cu dizabilități se confruntă cu o situație gravă pe piața muncii europene, cu o rată a ocupării forței de muncă de 48.1% față de 73.9% pentru populația generală. Femeile și tinerii cu dizabilități se confruntă cu rate de ocupare chiar mai mici. Cu toate acestea, aceste cifre nu oferă o perspectivă asupra calității ocupării forței de muncă. UE ar trebui să aloce fonduri, în special FSE +, pentru a crește resursele pe care statele membre le alocă egalității de șanse, incluziunii infrastructurii și măsurilor de activare. Protecția legislativă și promovarea persoanelor cu dizabilități pe piața muncii, atât în ​​ceea ce privește accesul la ocuparea forței de muncă, cât și menținerea locului de muncă, vor fi evaluate și monitorizate în toate statele membre, pentru a umple lacunele.

Acțiuni care vizează stabilirea convergenței ascendente în condițiile de viață și de muncă

1. Monitorizați ratele de ocupare a persoanelor cu dizabilități în legătură cu investițiile pentru incluziune activă, furnizarea de servicii de abilitare, sărăcie și excluziune.
2. Monitorizați eficacitatea cadrelor juridice existente în statele membre care vizează integrarea persoanelor cu dizabilități pe piața muncii și prevedeți un cadru legal al UE.

Principiul 18

Lucrători din domeniul sănătății din toată Europa lucrează din greu pentru a trata și a opri răspândirea virusului COVID-19. În multe cazuri, sarcina lor este îngreunată din cauza penuriei de personal, a facilităților necorespunzătoare și a lipsei echipamentelor de protecție personală și a kiturilor de testare. Organele de conducere europene și guvernele naționale ar trebui să ia măsuri imediate pentru a se asigura că serviciile de sănătate primesc fonduri de urgență atât de necesare și pentru a spori nivelul de personal pe termen scurt. Semestrul european abordează durabilitatea și accesibilitatea la serviciile de sănătate. Măsurile de austeritate au redus drastic sfera serviciilor publice și accesibilitatea acestora. La începutul semestrului 2019, CES a declarat că asistența medicală și sistemele de îngrijire pe termen lung reprezentau o sursă de îngrijorare și suferință imensă pentru o proporție tot mai mare din populația UE și necesită acțiuni imediate. Peste 15 state membre arată performanțe foarte slabe în domeniul sănătății. Acoperirea și accesul la îngrijirea pe termen lung sunt insuficiente în mai multe state membre. Îngrijirea informală domină sectorul, în detrimentul serviciilor și al participării femeilor pe piața muncii. În timp ce structurile publice lipsesc adesea, opțiunile private sunt extrem de costisitoare, inaccesibile și deseori duc la o deteriorare a serviciilor, precum și a condițiilor de muncă din sectorul sănătății. Nu au fost avute în vedere investiții substanțiale în ciclul semestrial trecut. Pe termen mediu și lung, creșterea cheltuielilor publice pentru sănătate și creșterea investițiilor în sănătate publică sunt cruciale, nu doar pentru a inversa anii de cheltuieli insuficiente în multe țări, ci și pentru a se asigura că personalul și unitățile de sănătate pot face față cerințelor viitoare. Europa a avut un deficit de aproximativ un milion de lucrători din domeniul sănătății chiar înainte de izbucnirea COVID-19. Guvernele trebuie să își schimbe radical abordarea față de sănătatea publică și serviciile publice: contractele pe termen scurt și locurile de muncă precare în sectorul sănătății nu sunt suficiente pentru a aborda situații de urgență precum aceasta.

Accesul la serviciile de sănătate și la îngrijirea pe termen lung este o urgență a UE. Ciclul semestrial al UE a promovat „raționalizarea” și „eficiența costurilor”, implicând agregarea structurilor, o schimbare a resurselor alocate deja, spitalizarea îngrijirilor, dar aproape niciodată investiții publice în personalul și serviciile necesare. Cheltuielile din buzunar pentru sănătate sunt în creștere în multe state membre. Normele SGP au extins domeniul de aplicare al piață privată care furnizează servicii de sănătate și asigurări pentru oameni. Acest lucru reduce accesul la serviciile de sănătate, care este unul dintre principalele motive pentru nemulțumirea populației.

Sectorul îngrijirii este crucial pentru asigurarea unui nivel de trai decent pentru persoanele în vârstă. Este necesar să se îmbunătățească atractivitatea sectorului pentru a crește calitatea muncii și a serviciilor furnizate. Există o incidență ridicată a migranților, a lucrătorilor nedeclarați și nedocumentați în sector, în special a femeilor migrante. Este important să se elimine toate zonele de vulnerabilitate pentru persoanele care lucrează în acest sector și să se ofere lucrătorilor posibilitatea de a-și îmbunătăți abilitățile și condițiile de lucru în beneficiul propriu, precum și al utilizatorilor.

UE ar trebui să promoveze o abordare bazată pe drepturi și investiții publice în sisteme de protecție socială universale, bazate pe solidaritate și adaptate la gen, la nivel internațional, european și național. De asemenea, ar trebui să urmărească obiectivele de convergență ascendentă și alocarea de fonduri în îngrijirea copiilor, sănătății, vârstnicilor, pe termen lung, a persoanelor cu dizabilități și dependență, pentru a garanta o acoperire universală și îngrijiri de înaltă calitate.

Pentru a satisface nevoile actuale și viitoare ale unei populații în vârstă, cheltuieli mai mari pentru acces universal, la prețuri accesibile iar serviciile publice de bună calitate pentru sănătate și îngrijire pe termen lung trebuie întreprinse și privite ca o investiție. Îngrijirea preventivă trebuie îmbunătățită prin politici și finanțare adecvate. Dezvoltarea profesională, formarea, educația și recunoașterea carierei sunt cruciale pentru a îmbunătăți calitatea și acoperirea asistenței și pentru a oferi oportunități de muncă de calitate. Politicile de echilibru între viața profesională și viața personală ar trebui să sprijine lucrătorii cu responsabilități de îngrijire. UE ar trebui să introducă un EU Right2Care susținut cu planuri naționale de acțiune.

Acțiuni care vizează stabilirea convergenței ascendente în condițiile de viață și de muncă

1. Programul UE Right2Care, susținut cu planuri naționale de acțiune prin semestrul european, bazat pe obiective transparente și ambițioase
2. Monitorizarea capacității, funcționării și impactului bunăstării ocupaționale (în sistemele naționale și rolul negocierilor colective).
3. Inițiativele UE de consolidare a rezilienței sistemelor de sănătate universale și accesibile finanțate din fonduri publice.

Principiul 19

Liberalizarea și privatizarea serviciilor publice, inclusiv o utilizare excesivă și neresponsabilă a parteneriatelor public-privat (punând astfel profitul mai presus de interesele oamenilor) privează societatea și majoritatea populației de instrumente esențiale pentru a-și satisface nevoile. Nevoile nesatisfăcute, lipsa unor structuri publice accesibile și dispoziții private prea costisitoare se găsesc în sectoare cruciale care influențează calitatea vieții europenilor, precum sănătatea și îngrijirea, educația și formarea, îngrijirea copiilor și locuința.

Servicii publice - variind de la sănătate, îngrijirea copiilor și vârstnicilor, educație și formare profesională și servicii de ocupare a forței de muncă, transport, apă, deșeuri, energie, locuințe sociale, informații și servicii sociale până la sistemele de justiție, precum și infrastructura în ansamblu - reprezintă coloana vertebrală a furnizării europene de servicii și bunuri comune pentru cetățeni și rezidenți. Serviciile publice de înaltă calitate și accesibile și furnizarea de bunuri comune sunt un drept fundamental. Acestea sunt esențiale pentru a combate inegalitățile și excluziunea socială, pentru a garanta un tratament egal și pentru a aborda provocările sociale, economice demografice și de mediu cu care se confruntă Europa.

Locuințele sociale și locuințele decente pentru toate gospodăriile reprezintă un pilon al multor modele sociale din Europa. În acest sens și coroborat cu tranziții echitabile și cu includerea Agendei UN2030, ar trebui să se pună mai mult accent pe combaterea sărăciei energetice a gospodăriilor.

Statele membre ar putea lua măsuri (inclusiv prin semestru) pentru a interveni mai activ în controlul și modelarea piața locuințelor private, de exemplu, prin autorizații de construire, controale de închiriere, impozite pe proprietățile a doua etc., și pentru a preveni speculațiile.

În general, principiile 19 și 20 trebuie interpretate ca o punte între Agenda UN2030 și EPSR pentru a preveni sărăcia, a alunga foamea și lipsurile, a promova o sănătate bună, a asigura șanse egale și orașe și agricultură durabile. Dreptul omului la apă și canalizare, recunoscut de Națiunile Unite în Obiectivele de dezvoltare socială (ODD), trebuie susținut de propuneri concrete pentru a fi accesibil tuturor.

Lucrătorii locali, lucrătorii mobili și lucrătorii migranți, indiferent de statutul lor de imigrație sau de naționalitate, trebuie să aibă aceleași drepturi și ar trebui să beneficieze de tratament egal, locuri de muncă de calitate și condiții decente de muncă, în timp ce toată lumea ar trebui să aibă drepturi egale la locuințe adecvate, sigure și accesibile și protectie sociala.

Unele priorități care pot fi, de asemenea, promovate printr-o cooperare mai strânsă între statele membre și, acolo unde este necesar, conducând la legislația UE:

• Promovarea serviciilor sociale universale ca servicii publice, organizate colectiv pe baza principiilor serviciului public și sprijinite de cadre juridice clare.
• Luptați împotriva reducerilor bugetare în serviciile sociale și pentru finanțare adecvată și personal pentru serviciile sociale. Sprijinirea accesului la formare și calificări, niveluri mai ridicate de profesionalizare, reprezentare și apărare a drepturilor lucrătorilor de către sindicate; și să dezvolte politici eficiente de recrutare și păstrare la toate nivelurile.
• Urmăriți profesionalizarea acestor locuri de muncă pentru garanții colective mai bune. Sporiți acoperirea negocierilor colective.
• Îmbunătățirea condițiilor de muncă în sectorul de îngrijire a oamenilor, în special pentru a umple golurile dintre migranți și lucrătorii locali.
• Susțin dezvoltarea, implementarea și monitorizarea standardelor pentru calitatea serviciilor și a locurilor de muncă, bazându-se pe cadrul voluntar al UE de calitate pentru serviciile sociale de interes general (SSGI), care recunoaște nevoia de servicii și locuri de muncă de înaltă calitate.

Acțiuni care vizează stabilirea convergenței ascendente în condițiile de viață și de muncă

1. A se vedea, de asemenea, Planul de acțiune împotriva sărăciei. Poate include obiective pentru investiții publice în locuințe sociale.
2. Elaborați criterii de referință pentru cheltuielile guvernamentale în cadrul Pactului de stabilitate și creștere pentru a asigura finanțarea necesară pentru servicii publice universale, accesibile și de înaltă calitate (de exemplu, prin „regula de aur”).
3. Trebuie asigurat accesul la locuințe decente.
4. Sprijiniți inițiativele de integrare a elementelor de serviciu public și a drepturilor fundamentale în inițiativele sectoriale relevante ale UE.

Principiul 20

Liberalizarea și privatizarea serviciilor publice, inclusiv o utilizare excesivă și neresponsabilă a parteneriatelor public-privat (punând astfel profitul mai presus de interesele oamenilor) privează societatea și majoritatea populației de instrumente esențiale pentru a-și satisface nevoile. Nevoile nesatisfăcute, lipsa unor structuri publice accesibile și dispoziții private prea costisitoare se găsesc în sectoare cruciale care influențează calitatea vieții europenilor, precum sănătatea și îngrijirea, educația și formarea, îngrijirea copiilor și locuința.

Servicii publice - variind de la sănătate, îngrijirea copiilor și vârstnicilor, educație și formare profesională și servicii de ocupare a forței de muncă, transport, apă, deșeuri, energie, locuințe sociale, informații și servicii sociale până la sistemele de justiție, precum și infrastructura în ansamblu - reprezintă coloana vertebrală a furnizării europene de servicii și bunuri comune pentru cetățeni și rezidenți. Serviciile publice de înaltă calitate și accesibile și furnizarea de bunuri comune sunt un drept fundamental. Acestea sunt esențiale pentru a combate inegalitățile și excluziunea socială, pentru a garanta un tratament egal și pentru a aborda provocările sociale, economice demografice și de mediu cu care se confruntă Europa.

Locuințele sociale și locuințele decente pentru toate gospodăriile reprezintă un pilon al multor modele sociale din Europa. În acest sens și coroborat cu tranziții echitabile și cu includerea Agendei UN2030, ar trebui să se pună mai mult accent pe combaterea sărăciei energetice a gospodăriilor.

Statele membre ar putea lua măsuri (inclusiv prin semestru) pentru a interveni mai activ în controlul și modelarea piața locuințelor private, de exemplu, prin autorizații de construire, controale de închiriere, impozite pe proprietățile a doua etc., și pentru a preveni speculațiile.

În general, principiile 19 și 20 trebuie interpretate ca o punte între Agenda UN2030 și EPSR pentru a preveni sărăcia, a alunga foamea și lipsurile, a promova o sănătate bună, a asigura șanse egale și orașe și agricultură durabile. Dreptul omului la apă și canalizare, recunoscut de Națiunile Unite în Obiectivele de dezvoltare socială (ODD), trebuie susținut de propuneri concrete pentru a fi accesibil tuturor.

Lucrătorii locali, lucrătorii mobili și lucrătorii migranți, indiferent de statutul lor de imigrație sau de naționalitate, trebuie să aibă aceleași drepturi și ar trebui să beneficieze de tratament egal, locuri de muncă de calitate și condiții decente de muncă, în timp ce toată lumea ar trebui să aibă drepturi egale la locuințe adecvate, sigure și accesibile și protectie sociala.

Unele priorități care pot fi, de asemenea, promovate printr-o cooperare mai strânsă între statele membre și, acolo unde este necesar, conducând la legislația UE:

• Promovarea serviciilor sociale universale ca servicii publice, organizate colectiv pe baza principiilor serviciului public și sprijinite de cadre juridice clare.
• Luptați împotriva reducerilor bugetare în serviciile sociale și pentru finanțare adecvată și personal pentru serviciile sociale. Sprijinirea accesului la formare și calificări, niveluri mai ridicate de profesionalizare, reprezentare și apărare a drepturilor lucrătorilor de către sindicate; și să dezvolte politici eficiente de recrutare și păstrare la toate nivelurile.
• Urmăriți profesionalizarea acestor locuri de muncă pentru garanții colective mai bune. Sporiți acoperirea negocierilor colective.
• Îmbunătățirea condițiilor de muncă în sectorul de îngrijire a oamenilor, în special pentru a umple golurile dintre migranți și lucrătorii locali.
• Susțin dezvoltarea, implementarea și monitorizarea standardelor pentru calitatea serviciilor și a locurilor de muncă, bazându-se pe cadrul voluntar al UE de calitate pentru serviciile sociale de interes general (SSGI), care recunoaște nevoia de servicii și locuri de muncă de înaltă calitate.

Acțiuni care vizează stabilirea convergenței ascendente în condițiile de viață și de muncă

1. A se vedea, de asemenea, Planul de acțiune împotriva sărăciei. Poate include obiective pentru investiții publice în locuințe sociale.
2. Elaborați criterii de referință pentru cheltuielile guvernamentale în cadrul Pactului de stabilitate și creștere pentru a asigura finanțarea necesară pentru servicii publice universale, accesibile și de înaltă calitate (de exemplu, prin „regula de aur”).
3. Trebuie asigurat accesul la locuințe decente.
4. Sprijiniți inițiativele de integrare a elementelor de serviciu public și a drepturilor fundamentale în inițiativele sectoriale relevante ale UE.