CAPITOLUL II (24 – 29)

CONDIȚII DE LUCRU CORECTE

Abordarea muncii precare trebuie să fie recunoscută ca o prioritate. Încheierea muncii precare prin garantarea drepturilor legale la contracte permanente și la muncă cu normă întreagă. Interzicerea contractelor de tip la cerere și zero ore și a altor aranjamente și forme de muncă precară, făcând standardul contractelor permanente, cu atenție lucrătorilor angajați în noi forme de muncă și în economia/platformele digitale. Negocierea unei directive ambițioase privind stagiile de calitate pentru a reduce excluziunea socială în rândul tinerilor. Asigurarea locurilor de muncă de calitate și îmbunătățirea condițiilor de muncă este esențial pentru abordarea penuriei de forță de muncă. Cea mai bună modalitate de a asigura calitatea locului de muncă și condiții de muncă echitabile este prin promovarea și consolidarea negocierilor colective, în special la nivel sectorial și intersectorial. Creșterea acoperirii negocierilor colective ar trebui să fie o prioritate în toate statele membre și ar trebui să determine acțiuni decisive, inclusiv printr-o transpunere ambițioasă a Directivei privind salariile minime adecvate, care vizează o acoperire de 80%, și a Directivei privind transparența salariilor de gen.
Apărarea și consolidarea drepturilor sindicale și ale lucrătorilor, inclusiv dreptul universal de organizare, accesul sindicatelor la locurile de muncă, dreptul de a negocia colectiv și dreptul la grevă. Atacurile la adresa sindicatelor trebuie prevenite: spargerea sindicatelor trebuie să fie pedepsită ca infracțiune! Acest lucru este necesar pentru a apăra și întări democrația în Europa.
Luarea de măsuri eficiente a UE pentru a proteja locurile de muncă și veniturile, inclusiv pensiile, cu măsuri decisive pentru a aborda dimensiunea socială a crizei costului vieții. Este esențial să promovăm creșterile salariale și să sprijinim convergența ascendentă a veniturilor și a condițiilor de muncă.
Introducere a Cadru european pentru promovarea convergenței ascendente a salariilor și să se asigure că companiile multinaționale recunosc sindicatele și negociază contracte colective cu acestea la nivel național în toate țările în care își desfășoară activitatea și să definească o cale către salarizare egală pentru muncă de valoare egală în ceea ce privește salariile plătite lucrătorilor din diferite țări.
Atingerea obiectivelor climatice prin a doar tranziție. Introducerea unei directive pentru tranziția echitabilă în lumea muncii prin anticiparea și gestionarea schimbării, bazată pe principiile implicării sindicale și negocierii colective.
Creșterea controlului lucrătorilor asupra flexibilității timpului de lucru și reducerea timpului de lucru, menținând în același timp salariul complet și recrutarea compensatorie, inclusiv aranjamentele de lucru care asigură o abordare transformatoare de gen și pentru cei care lucrează cu fracțiune de normă involuntară să își mărească orele contractuale.
Introducerea unui mecanism de alertă care oferă partenerilor sociali posibilitatea de a raporta atunci când statele membre nu și-au respectat angajamentele în ceea ce privește dialogul social. Un astfel de mecanism de alertă ar trebui: (i) să fie dezvoltat în acord cu partenerii sociali interprofesionali la nivelul UE; (ii) să prevadă ca partenerii sociali interprofesionali la nivelul UE să poată prezenta individual sau în comun un raport de alertă în nume propriu sau în în numele unui partener social național, (iv) să stabilească structura pentru realizarea raportului de alertă cu privire la situațiile de neimplicare adecvată a partenerilor sociali la nivel național în legătură cu structurile de politică socială clar definite; (v) să stabilească acțiunile pe care Comisia le poate poate fi de așteptat să ia în continuare, (vi) să stabilească tipul de raport care va fi întocmit de către Comisie cu privire la acțiunile întreprinse și modificările asigurate, (vi) să permită întâlniri regulate între partenerii sociali interprofesionali din UE pentru a discuta progresul.
Introducerea unei cerințe pentru o evaluare a impactului dialogului social – ca instrument esențial pentru a asigura respectarea și promovarea dialogului social. Legislatorii UE ar trebui să fie obligați să precizeze cum a fost promovat Dialogul Social prin propunerile lor – indiferent de domeniu (similar testului IMM-urilor). Comitetul de control al reglementărilor ar trebui să asigure aplicarea acesteia și să raporteze cu privire la aceasta ca parte a evaluărilor de impact, stabilind modul în care inițiativa va asigura implicarea partenerilor sociali, promovarea activă a dialogului social și respectarea prerogativelor sindicatelor. De asemenea, ar trebui efectuată o evaluare ex-post a regulamentelor și directivelor existente pentru a identifica și a remedia orice restricții sau practici care subminează dialogul social și negocierea colectivă la toate nivelurile.
CES subliniază că Dialogul social european necesită sprijinul intern complet și direct al Comisiei, atât din punct de vedere politic, financiar și administrativ, atât pentru dialogul social interprofesional, cât și sectorial. Apelul Comisiei pentru mai multe acorduri cu partenerii sociali necesită un angajament politic clar, resurse adecvate și sprijin din partea Comisiei pentru dialogul social sectorial și intersectorial.
Asigurarea reglementării eficiente a IA la locul de muncă, prin consacrarea principiului „omului în control” în legislația UE. Aceasta include, printre altele, respectarea deplină a lucrătorilor și a drepturilor sindicale, precum și implicarea deplină a sindicatelor și a negocierilor colective la fiecare pas (proiectare, implementare, reevaluare etc.) a ciclului de viață al unui sistem AI, precum și pentru a consolida informarea, consultarea și participarea sindicatelor și a reprezentanților lucrătorilor la implementarea acestor aplicații la locul de muncă.
Angajamentul de a obține zero decese la locul de muncă și din cauza muncii. Îmbunătățirea și extinderea legislației UE privind sănătatea și securitatea în muncă și alte inițiative europene pentru atingerea acestui obiectiv. Prevenirea riscurilor psihosociale și a hărțuirii online și a rușinii la locul de muncă printr-o directivă europeană. În plus, este esențială adaptarea cadrului legislativ european privind securitatea și sănătatea în muncă pentru a proteja lucrătorii de riscurile emergente asociate cu schimbările climatice, precum și strategiile de adaptare și atenuare corespunzătoare. Introducerea legislației UE care stabilește limite de temperatură pentru locul de muncă, în aer liber și în interior.
Dezvoltarea de inițiative pentru asigurarea respectării depline a drepturilor lucrătorilor și sindicale și consolidarea serviciilor de inspecție a dreptului muncii și a legislației sociale și a mecanismelor de reclamație.
Introducerea unui cadru juridic general al UE privind subcontractarea pentru a limita lungimea lanțului de subcontractare și pentru a asigura răspunderea solidară, împuternicindu-le astfel lucrătorilor să își revendice drepturile, să solicite despăgubiri și să tragă la răspundere întreprinderile. Abordarea aranjamentelor transfrontaliere artificiale, cum ar fi subcontractarea abuzivă și companiile cu cutia poștală.
Îmbunătățirea aplicării normelor privind mobilitatea forței de muncă de către o Autoritate Europeană a Muncii (ELA) mai eficientă. Într-un spirit tripartit, ELA ar trebui să își consolideze implicarea strategică a partenerilor sociali la toate nivelurile, asigurându-se că partenerii sociali europeni, sectoriali și naționali sunt implicați în elaborarea și executarea sarcinilor și activităților Autorității într-un mod structurat, sistematic și în timp util.
Înființarea de birouri naționale de asistență pentru companii și lucrători mobili cu întrebări despre legislația națională aplicabilă. Finanțarea permanentă ar trebui să fie asigurată de la bugetul UE împuternicirea structurilor de consiliere sindicală la nivel național și regional pentru a sprijini lucrătorii mobili și migranți pe teren, permițând efectiv sindicatelor să îndeplinească sarcinile care le sunt atribuite în temeiul normelor UE, ajutând lucrătorii să își exercite și să își revendice drepturile în temeiul normelor UE privind mobilitatea și migrația forței de muncă.
În ceea ce privește instrumentele de garantare a locurilor de muncă, un program european de sprijinire a inițiativelor locale privind crearea de locuri de muncă directe ar oferi oportunități de angajare șomerilor de lungă durată printr-un program de stat pentru solicitanții de locuri de muncă care nu pot găsi oportunități pe piața deschisă a muncii. The Garanția locului de muncă ar trebui să se bazeze pe următoarele principii principale: i) oferirea de oportunități de angajare care să se alinieze competențelor individuale și aspirațiilor de carieră; ii) angajarea voluntară a șomerilor, fără condiționalități în cazul refuzului ofertelor de muncă (cum ar fi împiedicarea accesului la prestațiile de șomaj) și fără repercusiuni pentru participanții care aleg să părăsească locul de muncă sau programul; iii) furnizarea de oferte de muncă de calitate, cu contracte permanente și salarii și drepturi în conformitate cu contractul colectiv de muncă relevant și cu standardele naționale de muncă, precum și oportunități de perfecţionare și recalificare; iv) și o abordare teritorială: o strategie de jos în sus ancorată pe dialogul social și participarea altor actori ai regiunii pentru a se asigura că programul răspunde nevoilor nesatisfăcute ale teritoriului.
Dezvoltarea unui puternic Directiva EWC pentru a asigura accesul efectiv la justiție și aplicarea drepturilor CEE. Introducerea unei inițiative legislative și a unui cadru UE privind informarea, consultarea și participarea lucrătorilor, inclusiv standarde minime obligatorii din punct de vedere juridic pentru implicarea lucrătorilor în procesele de restructurare transnațională.
Abordarea lipsei de transpunere completă și adecvată a Directiva privind echilibrul vieții profesionale în mai multe state membre, deja evidențiate de Comisie.
CES solicită Comisiei Europene să prezinte cât mai curând posibil o directivă privind munca la distanță și dreptul la deconectare, pentru a asigura condiții de muncă adecvate pentru persoanele care lucrează la distanță și un echilibru mai bun între viața profesională și viața privată pentru toți lucrătorii. Ar trebui: i) să garanteze dreptul existent de deconectare; ii) Asigurarea egalității de remunerare și tratament pentru lucrătorii la distanță; iii) Protejarea vieții private și prevenirea supravegherii invazive; iv) Asigurarea faptului că decizia de a lucra la telemuncă este în mâinile lucrătorului și nu se referă la înlocuirea locurilor de muncă; v) Garantarea implicării sindicatelor prin negociere colectivă în proiectarea și livrarea muncii la distanță.
Asigurarea puternică investiții în îngrijire și să creeze o infrastructură publică de înaltă calitate de servicii de îngrijire incluzive și non-profit care sunt disponibile și accesibile tuturor și oferă locuri de muncă de înaltă calitate în serviciul public de îngrijire. Serviciile publice de înaltă calitate reprezintă un drept fundamental și trebuie să sprijine dezvoltarea demografică, democratică și socio-economică. Disponibilitatea lor, care trebuie să țină cont de gen, este un instrument principal pentru combaterea inegalităților și a distribuirii inegale a responsabilităților de îngrijire, oferind în același timp oportunități și locuri de muncă de înaltă calitate pentru toți.
Asigurarea unui abordare echitabilă, bazată pe drepturi, a migrației și azilului. Migrația trebuie să fie echitabilă și bazată pe drepturile omului, iar toți lucrătorii, indiferent de naționalitate, ar trebui să fie tratați în mod egal și să li se respecte drepturile. Migrația forței de muncă din afara UE (țările terțe) ar putea fi îmbunătățită, oferind mai multe oportunități pentru căi de migrare a forței de muncă regulate și decente în diferite niveluri și sectoare de competențe. Asigurarea căilor de migrație regulate este singura modalitate de a proteja lucrătorii migranți și de a preveni abuzul și exploatarea acestora, inclusiv aranjamentele de detașare false între statele membre ale UE.